Irina Deleanu este realmente un port-drapel al gimnasticii ritmice romanesti. O luptatoare, o deschizatoare de drum a surorii mai mici a gimnasticii artistice… Alaturi de Doina Staiculescu, medaliata cu argint la Olimpiada de la Los Angeles si de Alina Dragan, Irina s-a aflat si ea pe podium, la europenele din 1990, de la Goteborg. Prima medalie romaneasca – una de bronz – la o editie continentala a “ritmicii”. Apoi, aceeasi medalie si la mondialele din 1992, de la Bruxelles. Imi amintesc de parca ar fi fost ieri, cand, intr-una din salile din Parcul Expozitional din Capitala Belgiei si-au disputat primele locuri, la individual compus si la finalele pe aparate, nu mai putin de 36 de gimnaste din 20 de tari. Dintre acestea, doar trei sportive au reusit sa urce pe mult ravnitele trepte ale podiumului. Intre ele si Irina noastra!
La inceput, oricat ar parea de ciudat, Irinei i se spusese ca n-are nicio perspectiva in sportul gratiei. Chiar daca ea se indragostise de gimnastica inca de la varsta de 5 ani. In 1987, cand implinise 12 ani, i s-a blocat accesul la lotul national de junioare. Numai ca pasiunea ei pentru gimnastica a fost atat de puternica, incat tanara sportiva n-a renuntat. Isi cunostea vocatia. Mai mult, a avut o perseverenta de-a dreptul fenomenala. Altfel, poate… A continuat sa se pregateasca, urcand, un an mai tarziu, intre gimnastele de “ritmica” hotarate sa ajunga la marea performanta. Este, in egla masura, meritul uneia dintre reputatele noastre specialiste, Doina Firica, antrenor emerit, de a se fi aflat, trup si suflet, alaturi de Irina. In “atelierul” micilor printese de la Clubul Sportiv Scolar Triumf avea sa parcurga Irina drumul ei spre marile impliniri. Intre acestea se inscrie si consolidarea Federatiei Romane de Gimnastica, desprinsa de “artistica” inca din anul 1990. Dar dupa cate eforturi! Prezenta Irinei Deleanu la conducerea federatiei de “ritmica” reprezinta o garantie a propasirii acestei ramuri a gimnasticii romanesti de mare performanta. Si stiti cum? Cu rabdare, cu luciditate, cu o metodica de necontestat. Si, mai ales, printr-o suita de concursuri destinate sa asigure un permanent schimb de maine. Concursuri de nota 10, cum a fost si cel care a marcat recent editia 2008 a Campionatului National rezervat copiilor si junioarelor mici. Timp de trei zile, polivalenta bucuresteana a facut, prin evolutia micilor printese ale “ritmicii”, deliciul spectatorilor.
Fosta antrenoare la “Triumf” a Irinei Deleanu, Doina Firica, impreuna cu coregrafa Mihaela Cigareanu au avut satisfactia de a-si vedea rasplatite eforturile. Au reusit sa dea la iveala cea mai valoroasa echipa de mare perspectiva din care au facut parte Ioana Sprintu, Andreea Rotarita si Gilia Stoian. “Viitoare succesoare ale Irinei!”, afirma cu toata convingerea Doina Firica. Si se pare ca nu e departe de adevar, de vreme ce la individual compus, la probele de coarda si panglica, ca si la concursul junioarelor, elevele ei au urcat pe podiumul premiantelor…
Sigur, la nationalele marilor sperante s-au facut remarcate si alte posibile succesoare ale Irinei. De pilda, Teodora Cucu de la ANEFS (antrenoare, Mariana Mezei). Apoi Adina Zoica de la CSM Arad (antrenoare Daniela Chiriac). Cu promisiuni au concurat si elevele artizanilor de la CSS Iasi (Constantin si Catalina Radu), CSS Bistrita (Ica Sigartau) si CSS 1 Constanta (Mitita Alexandra, Gabi Paun si Filis Serif). Altfel spus, exista la “ritmica” un belsug de talente, un extras de culori, un motiv de optimism robust. Si ca sa fiu in spiritul aplauzelor spectatorilor, un “bravo” si un “bis” la viitoarele concursuri si mai ales la europenele de luna viitoare de la Torino. Acolo unde, o alta specialista de referinta, profesoara Maria Garba, antrenor emerit, promite sa ne ofere noi satisfactii, asteptate si dorite de catre toti iubitorii sportului gratiei din Romania.