Exista romani cu un extraordinar simt al identitatii. Dan Puric este unul dintre ei. Unul dintre cei mai implicati. Un mare maestru al translarii, explicite sau simbolice, a mesajelor esentiale. Hyperarta sa este un exercitiu fascinant de intermediere vizibila a asteptarilor general-umane. Proprii unui om si artist cu adevarat esential. Talentul generos i-a inlesnit calea originala spre o identitate artistica de mare audienta si credibilitate. Ne-am obisnuit, de-acum, cu spectacolele sale jucate cu casa inchisa; si cu multi, foarte multi oameni la un bilet in plus. Dar cine sa-si fi imaginat cum lansarea unei carti de confesiuni, semnata Dan Puric, se poate transforma intr-un eveniment-spectacol uimitor.
S-a intamplat recent, la Rapsodia Romana din Bucuresti. Sala mare a cunoscutei locatii culturale, culoarele, foaierul, scarile de la intrare, pana in strada, erau intesate de lume. Lumea lui Dan Puric, nerabdatoare sa-l vada, sa-l auda, sa obtina autograful scriitorului artist. Este drept, titlul cartii, de-o simplitate clasica - “Cine suntem” - are, in actualele realitati disolutive romanesti, rezonante identitare cu adevarat dramatice. Inteligent, cultivat, calauzit de un rascolitor of, Dan Puric pare a fi ajuns la prezenta. LA PREZENTA din care vorbeste PREZENTUL, ca sa adaptam o vorba heideggeriana… Se implica in tot ceea ce traim, in tot ce ne doare si in toate indurarile noastre mai vechi sau mai noi. Vorbeste direct, exemplifica uluitor. Isi pune arta, experienta, viata la cheremul identitatii romanesti. Nu recurge la disimulari contextuale, invatate de la Vlaicu Voda. Si nici nu vrea sa lacrimeze infrant langa “Zidul parasit si neispravit”, pe care Eugen Lovinescu il numea metafora destinului nostru in istorie. Dan Puric incearca sa ne convinga de puterea energiilor noastre de a reconstrui durabil acel “Zid” al disperatei zadarnicii. Materialul moral, libertar si national exista; in noi si prin noi. Avem insa nevoie de curajul si implicarea arhitectilor si constructorilor destinati marilor edificii. Avem nevoie de instinctul redestinarii identitare, daca permiteti expresia. De acel instinct lucid, sacrificial, de care vorbea si Ion C. Bratianu. Care isi sfatuia urmasii: - “Cand lucrurile ies din logica lor naturala, in vremi de deriva, recurgeti la instinct”. (La instinctul national se referea) Emotionanta retorica a ziselor si scriselor lui Dan Puric nu are, din fericire, nimic exclusivist, discriminatoriu, inchis. Convingerile lui se intemeiaza pe energiile bune ale gandurilor, ideilor, credintelor, creatiilor, traditiilor noastre reintemeietoare. Energii care au tot ce le trebuie pentru a se afla, organic, in euro-lumea si-n lumea valorilor umane augurale.
Dan Puric profeseaza, asadar, o viziune identitara deopotriva specifica si universala. Prin care te afli nemijlocit in tara si cultura ta natala, dar si in realitatea si cultura lumii in care suntem. Neobisnuita-i prezenta charismatica si forta de inraurire nu-i submineaza constiinta lucida, ferita de fluide emotionale, patetice; irationale in fond. Delirul identitar nu-i oaspetele dorit de Dan Puric. Celebra fraza a lui Mircea Vulcanescu, dramatic de actuala – “Istoria este plina de neamuri care s-au stins si sunt neamuri care si-au tradat destinul” - este preluata, implicit, ca avertisment adresat derivelor politice, sociale, de constiinta, pe care tocmai le traim.
…Scriu aceste randuri/ganduri convins ca spun doar o parte din ceea ce incepe sa se configureze: “Fenomenul Dan Puric”. Fenomen situat de autorul cartii “Cine suntem” sub semnul tutelar al ratiunii si echilibrului. Tema cartii este limpede argumentata: “Se discuta la nivel de concept: «Ce e Romania?». Dar cine este Romania, astia nu se intreaba (…Cand vor intreba: CINE este Romania, vor avea acces la taina ei”.) Forma normala de acces este dialogul, afirma Dan Puric. Pentru ca dialogul pune in valoare “capacitatea imbogatirii reciproce”. Reciprocitatea accepta diferenta, specificitatea complementara si complementar benefica. Altfel este monolog, aplatizare, unidimensionalitate sterila. Argumentul propus de Dan Puric este acesta: “A gandi in mentalitati cu totul si cu totul diferite este a avea grija de celalalt”. “CINE SUNTEM” este titlul unei exceptionale carti de prezenta nationala integratoare prin identitate si universalitate.