Interventia pe piata cerealelor, gestionarea riscurilor, transferul de fonduri de la Pilonul I - plati directe la Pilonul II - Dezvoltare Rurala, precum si viitorul Politicii Agricole Comune (PAC) au fost temele principale ale reuniunii informale a ministrilor Agriculturii din statele membre ale UE din Europa Centrala si de Sud-Est desfasurata, in perioada 9 - 11 mai 2008, in Delta Dunarii.
Potrivit Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale (MADR), toate cele sapte state membre UE prezente la reuniune (Slovenia - in calitate de detinatoare a presedintiei Consiliului Uniunii Europene - Cehia, Bulgaria, Slovacia, Ungaria, Polonia si Romania) au fost de acord ca este necesara mentinerea sistemului de interventie - cel putin la cereale, intrucat situatia actuala de pe piata mondiala este una temporara, pe termen lung fiind nevoie de “plasa de siguranta” oferita de acesta. Romania sustine in cadrul PAC rolul interventiei pe piata si controlul cererii. Pana la aderarea la UE, unul dintre dezideratele fermierilor romani a fost includerea intr-o piata agricola stabila, drept pentru care Romania nu doreste sa se renunte in totalitate la instrumentele de stabilizare a pietelor prin controlul ofertei.
“Mentinerea mecanismelor de interventie pe piata cerealelor, pentru grau in special, este necesara pentru evitarea dezechilibrelor care pot aparea. Astfel, se pot crea si stocuri strategice in Uniunea Europeana pentru evitarea situatiilor similare cu cele de anul trecut”, se arata in documentul MADR privind pozitia Romaniei in reforma PAC. Totodata, s-a aratat ca este nevoie de crearea unui sistem de gestionare nu doar a riscurilor cauzate de calamitati naturale, ci si a riscurilor comerciale. “S-a pus in discutie crearea unui mecanism de interventie pentru momentele in care apar situatii dificile in agricultura cauzate de clima, in sensul crearii la nivel comunitar a unui fond care sa acopere pierderile provocate de calamitati. Avem experienta de anul trecut, cand in Romania a fost seceta, iar sistemul privat de asigurari nu a acoperit toate pierderile”, a declarat ministrul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale, Dacian Ciolos. Luand in considerare situatia pietei cerealelor de anul trecut, o solutie ar fi crearea unei rezerve comunitare de cereale.
“Mecanismele de interventie in agricultura pot fi adaptate pentru a se interveni nu numai atunci cand apar preturi foarte mici, pentru a proteja interesele agricultorilor, dar si atunci cand apar preturi mari, pentru a-i proteja pe consumatori. S-ar putea constitui stocuri strategice la nivel european cu ajutorul carora sa se poata interveni pe piata atunci cand cererea este foarte mare, asa cum s-a intamplat in ultima perioada”, a mai adaugat Ciolos. In ceea ce priveste transferul de fonduri de la un pilon la altul, majoritatea participantilor au fost de acord ca, pentru noile state membre, acesta nu poate fi aplicat decat dupa egalizarea a nivelului platilor cu al celorlalti membri UE. In acest context, participantii au subliniat necesitatea accelerarii ritmului de egalizare a platilor directe.
Discutiile privind viitorul PAC au urmarit o trecere in revista a punctelor de vedere a invitatilor, convorbirile oficiale pe aceasta tema urmand a fi deschise de Franta, odata cu preluarea presedintiei Consiliului Uniunii Europene, la 1 iulie. Datand de la inceputurile constructiei europene, PAC este principalul mecanism de alocare a fondurilor europene, circa 40 la suta din totalul cheltuielilor bugetare ale UE fiind derulate prin intermediul acestui mecanism. Problema principala este insa faptul ca aceasta politica a fost elaborata intr-o perioada cand riscul major era ca supraoferta de produse agricole sa conduca la prabusirea preturilor acestora si, implicit, la falimentarea unui mare numar de producatori, in timp ce in prezent cererea depaseste cu mult oferta, iar preturile alimentelor sunt un vector major al inflatiei, atat in SUA si UE, cat si in tarile in curs de dezvoltare, inclusiv in China. Astfel, miza reformei PAC este insasi supravietuirea acestui mecanism, care in afara de interdictia de a constitui stocuri impune si limitari ale productiei la diverse alimente, un exemplu graitor fiind “cota de lapte” pentru a carei eliminare graduala pana in 2015 deja pledeaza oficial Comisia Europeana.
Un alt punct de discutie a fost agricultura din fermele mici si capacitatea ei de a aproviziona pietele locale. Impactul pe care aceasta il poate avea asupra economiei poate fi considerabil, motiv pentru care trebuie cautate forme pentru a o sprijini.