O romanca a descoperit o farama din materia lipsa din Univers

Braileanca Aurora Simionescu, de 24 de ani, doctorand la Institutul Max-Planck din Germania, a facut parte dintr-o echipa de astrofizicieni de la institutul german si de la alte doua institute olandeze care a detectat pentru prima data un fragment din masa de “materie obisnuita” înca necunoscuta oamenilor.

Românca explica pentru cotidianul.ro importanta descoperirii. Universul este compus, în proportie de 95%, din substante cu compozitie înca necunoscuta: materie întunecata (21%) si energie întunecata (75%). Restul, circa 4 - 5%, este format din asa-numita “materie obisnuita”, barionica (protoni, neutroni etc.), din care suntem facuti si noi. “Dar, daca numaram toate obiectele – de exemplu stele, galaxii s.a.m.d –, si adunam toate masele acestor obiecte, nu ajungem la aceste procente, ci la jumatate din ceea ce s-ar astepta.

Ideea din spatele descoperirii i-a venit tinerei românce în vara anului trecut, într-o discutie cu colegii de cercetare. În plus, observatia ei este si parte a tezei de doctorat pe care o va prezenta Universitatii din München si a fost facuta cu ajutorul telescopului XMM-Newton, cu raze X, al Agentiei Spatiale Europene, folosit întâia oara în 1999.

“Teoriile de pâna acum preziceau ca acest rest se afla în diferite filamente, de densitate foarte redusa, si ca densitatea din univers este dispusa într-un fel de pânza de paianjen, nodurile acestei pânze fiind clustere de galaxii, zone foarte populate, foarte dense, si conectate între ele de filamente”, ne explica doctorandul român.

Acum, echipa din care ea a facut parte a detectat în premiera un asemenea filament, mai precis un “pod” de gaz cald si foarte putin dens ce leaga doua grupuri de galaxii, Abell 222 si Abell 223, aflate la o distanta de aproximativ 2, 3 miliarde de ani lumina de Pamânt. “Exista foarte multe astfel de filamente care acopera o suprafata mult mai mare decât nodurile, iar teoria era ca barionii care ne lipsesc sunt în astfel de gaze”, spune Aurora Simionescu pentru cotidianul.ro.

Observatia confirma astfel teoriile anterioare si da cercetatorilor mai multa încredere în întelegerea universului, precum si posibilitatea dezvoltarii de noi teorii, întareste ea. Ramân totusi multe necunoscute, continua doctorandul, cum ar fi proprietatile exacte ale filamentelor cu pricina.

“Noi nu am putut identifica acum decât gazul cel mai dens si cel mai fierbinte din acest filament. Ceea ce vedem noi în emisie nu este tot gazul din filament, ci doar o parte a lui. Aceasta este o constrângere observationala a modelelor pe care le vom folosi de acum încolo, pentru ca aceasta observatie spune: în acest filament trebuie sa avem un model care prezice ca gazul cel mai fierbinte va avea aceasta temperatura si aceasta densitate”.

Aurora Simionescu ne prezinta si planurile de viitor ale institutului german în aceasta directie. “Trebuie sa existe foarte multe filamente în Univers, pentru ca altfel nu am ajunge la acei 50% de barioni care ne lipsesc. Primul pas va fi sa folosim acest telescop pentru a observa alte sisteme cu o geometrie asemanatoare cu cel pe care l-am observat acum si sa confirmam ca si în alte sisteme vom detecta aceleasi proprietati”, completeaza ea.

Acesta pregateste si lansara de misiuni care sa caute exclusiv dupa astfel de filamente si care sa le poata detecta, totodata, si pe cele cu geometrie diferita de cea a “podului” de gaz proaspat descoperit.

Braileanca a ajuns doctorand la Max Planck în septembrie 2002, dupa faze nationale la olimpiadele de fizica si sesiuni de comunicari, dar mai ales dupa o bursa de un an în SUA, în clasa a XI-a, când rezultatele ei au intrat într-o baza de date internationala, fiind apreciate de Universitatea Internationala Bremen. “Am primit materiale de la aceasta universitate, m-am înscris, am primit si o bursa de la ei. Mi-au acoperit taxa de scolarizare si costurile pentru camin”.

Nimerita în a doua promotie a restrânsei universitati, tânara si-a ales dubla specializare: fizica, pe de o parte, si stiintele pamântului si astrofizica, pe de alta parte. La prima specializare erau doar 12 studenti înscrisi, la a doua în jur de zece. “Bineînteles ca atunci e o relatie cu totul altfel cu profesorii decât ne imaginam la o facultate mai mare, cum ar fi Politehnica din Bucuresti. E foarte usor sa-ti cunosti profesorii”.

Tocmai din acest motiv crede ea ca a fost recomandata de decanul din Bremen, fost director al Institutului Max Planck, dupa absolvirea din 2005, pentru un doctorat la institutia germana. “La câtiva elevi care eram nici nu a fost relativ foarte greu”, spune ea.

Aurora Simionescu a fost admisa direct la doctorat. “Neavând un master, a trebuit sa dau niste examene la Universitatea din München pentru a fi admisa în mod oficial de catre ei ca doctorand. Cercetarea o fac la Institut, dar ei nu au autoritatea academica de a conferi gradul de doctor. Dupa aceasta cercetare voi scrie o teza de doctorat, pe care o voi preda universitatii, iar profesorii de la universitate o vor evalua”.

Teza de doctorat o va realiza în colaborare cu un coleg din Olanda, Norbert Werner, coordonator al studiului privind noua descoperire, publicat în revista americana ,,Astronomy and Astrophysics Letters’’.

Românca s-ar întoarce în tara doar daca vor fi pompate fonduri serioase în cercetare: “Mi-ar placea sa ma întorc în România. Din pacate, în momentul acesta, conditiile pentru studiul astrofizicii si pentru cercetare nu sunt tocmai optime, dar sper ca prin aderarea la Uniunea Europeana vor exista investitii si în acest domeniu. Când vor exista aceste investitii si va fi nevoie de specialisti, atunci bineînteles ca va fi o posibilitate mult mai atractiva”.

Un articol