In toamna anului 2000, la initiativa redactiei de Stiinta – de atunci! - a Societatii Romane de Radiodifuziune – circa 20 de jurnalisti specializati pe stiinte si tehnologii s-au intalnit la sediul Radioului romanesc si au decis sa se autoorganizeze. Adica sa se inscrie intr-un fel de club, de asociatie care sa le apere intersele si sa-i stimuleze sa-si continue chemarea. Zis si facut. Inginerul Serban Ursu, expert UNESCO si coleg al meu de mai multi ani (la Ministerul Tineretului si Sportului, la Comisia Nationala a Romaniei pentru UNESCO, la revista “Stiinta si tehnica”) a pornit demersurile administrative si iata ca, de mai bine de 7 ani, in Romania functioneaza “taras-grapis” o Asociatie a Jurnalistilor de Stiinta (AJSR). De ce taras-grapis? Pentru ca, urmand “trendul” national – care este politic, administrativ, social, economic – ne comportam in consecinta, refuzand organizarea, de care, ca in toate celelalte domenii de viata, avem absoluta nevoie.
Totusi, multe s-au intamplat sub faldurile de apeluri AJSR (presedinte AJSR este domnul Andrei Banc), pe care organizatie, din necesitate, am preluat-o sub aripa Comisiei Nationale UNESCO. Chiar daca nu avea buget - trebuie sa stiti ca eu am functionat, si inca bine am functionat, ca secretar general al CNR UNESCO, practic, fara buget de activitati si ignorat senin de mai marii Ministerului Educatiei, cel mai putin aveam un “brand” bun si o tribuna de la care ne puteam adresa opiniei publice. Plus, scuzati-mi lipsa de modestie, “brand”-ul meu personal care, adesea,
ne-a ajutat. “Fapta de arme” cea mai importanta realizata de AJSR a fost premierea, anual, a celor mai buni ziaristi de stiinta, cu recompense care insemnau niste sume de bani (si multumesc pe aceasta cale, inca o data, colegului Andrei Banc, caci prin generozitatea familiei sale, s-a putut acorda “Premiul de Excelenta “Cecilia Banc” in fiecare an!) si diplome care consfinteau implicarea in “bataliile” pentru popularizarea stiintei a unor remarcabili jurnalisti din presa, radio si televiziune. De remarcat ca, la momentul acestor premieri (totdeauna in jur de 10 noiembrie, de Ziua Stiintei si Dezvoltarii”), a fost prezent, in cateva randuri, si Presedintele Romaniei din acele timpuri, dl. Ion Iliescu, alaturi de cel al Academiei Romane (prof. Eugen Simion, apoi prof. Ionel Haiduc) si de ministrul responsabil cu stiinta (prof. Anton Anton, in ultimii ani). Deci, putem contabiliza o prima fapta buna a AJSR. O a doua ar fi sustinerea revistelor si emisiunilor de educatie stiintifica, atat prin mediatizarea lor, cat si prin abonarea mai multor asemenea publicatii intr-un program pentru scolile rurale (“Biblioteca scolii, inima scolii”, sustinut de Fundatia “Eugenia Vintu”) care “tusa” nu mai putin de 3302 scoli de la tara. Rezultatul? Sustinerea monumentalei “Gazeta matematica”, evitarea falimentului – pentru o vreme! - la “Stiinta si tehnica” si “Luceafarul copiilor” si popularizarea unor foarte utile emisiuni – cele ale Radio-ului public, in primul rand, si cele de la TV Romania de Maine – si a unor reviste ca “Terra”, “Evrika” si – daca mai era nevoie – dar era! - a “Romaniei literare”.
In sfarsit, afland eu ca ziaristii de stiinta sunt organizati la nivel continental si la nivel mondial, am facut demersurile si, recent, AJSR a devenit membra a Asociatiei Europene a Jurnalistilor de Stiinta (EUSJA), cu ocazia unei sesiuni a acestui organism, care a avut loc la Berlin.
Iata unde suntem, in primavara lui 2008. Cu perspective uriase de dezvoltare, daca ne organizam serios. Caci, amintesc, Uniunea Europeana trimite Romaniei 1.430.000.000 euro, pentru proiecte de educatie, in urmatorii 5 ani – si o parte din acesti bani trebuie sa curga si catre educatia pentru stiinta. Iar U.E. intensifica actiunile de propaganda in favoarea raspandirii de informatie stiintifica si tehnica, a prezentarii de institute, centre, laboratoare, a lucrarilor savantilor si cercetatorilor in domeniu – si tot felul de invitatii ne sosesc acum, pentru colocvii, festivitati de premiere, simpozioane, congrese – la care jurnalistii romani de stiinta trebuie sa fie prezenti, pentru a explica romanilor cum ticaie acum inima lumii, cea pusa in miscare mai ales de stiinte si tehnologii.
Si, in sfarsit, pentru ca AJSR a devenit si membra a Uniunii Ziaristilor Profesionisti din Romania (un fel de sindicat nu al patronilor de presa, ci al “palmasilor” din mass-media), care ne poate apara, pe putinii ziaristi de stiinta care suntem, de eventuala prigoana a patronilor.
Invitand ziaristii din presa scrisa, radio si televiziune sa ni se alature (contra unei contributii mai degraba simbolice), ma oblig, ca membru al “board”-ului AJSR, sa fac cunoscute ispravile jurnalistilor de stiinta oriunde se vor fi intamplat ele si in orice mass-media in care vom putea penetra.
“Ai carte, ai parte” a devenit un proverb planetar, insa cultura stiintifica face acum parte din cultura personala obligatorie a fiecarui roman – daca el, ea vor sa traiasca mai bine sub soarele Uniunii Europene.