Doi oameni de stiinta ai NASA au descoperit gaura neagra cel mai putin masiva. Aceasta este de doar 3.8 ori mai masiva decat Soarele nostru. Cum masa ei este foarte aproape de limita teoretica de jos de 1.4 mase solare pentru gauri negre, intelegem de ce cautarea de gauri negre tot mai putin masive reprezinta un test al teoriei noastre despre functionarea si constitutia stelelor.
Gaurile negre au fascinat imaginatia oamenilor inca de cand au fost prezise de teoria generala a relativitatii a lui Einstein. El insusi nu credea ca vor fi descoperite vreodata. Totusi, se cunosc in prezent foarte multi candidati la titlul de “gaura neagra”, incat fizicienii nu se mai indoiesc de realitatea lor. Se pare ca in centrul fiecarei galaxii exista o gaura neagra. De asemenea, stele masive dupa ce isi consuma combustibilul nuclear se prabusesc sub influenta gravitatiei puternice devenind o gaura neagra. Totusi, nu orice stea poate deveni o gaura neagra, ci numai cele care au masa de aproximativ 1.4 ori mai mare decat masa Soarelui nostru. Aceasta limita se numeste, dupa numele care a calculat-o in 1930 in timpul unei calatorii in Marea Britanie. Cum intr-adevar in natura nu se observase nici o gaura neagra cu o masa mai mica decat limita prezisa de el, Chandrasekhar a primit. Daca o stea are o masa mai mica decat limita, ea poate ramane o pitica alba, sau poate deveni o stea de neutroni. Stelele de neutroni sunt cele mai dense corpuri din Univers dupa gaurile negre.
Intelegem asadar de ce detectarea experimentala de gauri negre cu mase tot mai mici este foarte importanta. Reprezinta un test direct al limitei Chandrasekhar, care provine la randul ei din intelegerea noastra actuala a materiei stelare.
Gaura neagra ce detinea pana acum recordul de cea mai putin masiva gaura neagra se numeste GRO 1655-40 si are aproximativ 6.3 mase solare. Gaura neagra descoperita acum se numeste J1650, are aproximativ 3.8 mase solare, cu o incertitudine de aproximatv 0.5 mase solare si are un diametru de doar 24 de kilometri (cat un orasel mic). J1650 se afla in galaxia noastra. Este vorba de fapt de un sistem de doua stele, denumit XTE J1650-500, descoperit in anul 2001 de satelitul Rossi X-ray Timing Explorer al NASA. Relativ repede, oamenii de stiinta au inteles ca era vorba de o stea normala si de o gaura neagra. Insa masurarea precisa a masei gaurii negre s-a dovedit a fi dificila si abia acum, sapte ani mai tarziu, cei doi oameni de stiinta ai NASA, Nikolai Shoposhnikov si Lev Titarchuk au prezentat rezultatele lor, la intalnirea din 31 martie 2008 a diviziei de astrofizica energiilor inalte a Societatii Americane de Astronomie, la Los Angeles, California.
Este interesat de remarcat ca, pe langa aceste gauri negre, corpuri astronomice, oamenii de stiinta presupun ca exista si gauri negre mai mici decat un atom, care se dezintegreaza foarte repede si care ar exista in Univers drept ramasite ale Big Bang-ului sau care ar putea fi produse in acceleratorul Large Hadron Collider. Unii oameni se tem ca aceste gauri negre mici ar putea inghiti Pamantul, insa nu aveti de ce va face grija. Masa lor este mai mica decat a unui atom, nu au cum sa ne influenteze gravitational, chiar daca ar fi cumva produse in acceleratorul de particule.
[www.fizicaparticulelor.ro]