De luni bune, bucurestenii asista ca la circ la foiala asta de partid si de stat, fiind satui peste cap de sondaje, clasamente, numiri si razgandiri, de lupte si orgolii, de aranjamente, de dat la gioale, de lucraturi. Bucurestiul, orasul prabusirilor noastre, cum spunea poetul, a ajuns un fel de sperietoare pentru oamenii politici. Nu-l vrea nimeni, toata lumea fuge de el ca dracu’ de tamaie. Sau, cand il accepta careva strans de regula cu usa, zici ca isi face bagajele pentru Siberia si incepi sa ii plangi de mila. Cica, cine se baga acum in batalia pentru Bucuresti merge sigur la paguba. Isi rupe gatul garantat. Mai deunazi, ni se spunea ca, din contra, cine se baga si nu doar acum, ci intotdeauna, ajunge sigur la Cotroceni. Nimeni la DNA.

Ni se mai spune ca batalia pentru Bucuresti are cu totul alte mize, care nu privesc, in primul, nici macar in al doilea rand, administrarea unui oras. Normal! Sunt mize politice. Mize grele. De la Halaicu incoace, trecand glorios prin Basescu, desigur, tot de mize politice am avut parte. De cele gospodaresti, de mizele edilitar-administrative, intr-un oras care se duce de rapa, nu vorbeste nimeni. Parca ar vorbi de-o boala rusinoasa. Se va vorbi, in schimb, cu patima (si din nou!!!) despre cazul “Zambaccian” si conexarea dlui Mitrea la el, despre dosarul “Clisura” si despre implicarea dlui Blaga in el, despre averi, despre masini bengoase, despre vile somptuoase, despre tablouri, actiuni, valuta, despre legaturi scandaloase si escapade dubioasee, despre chefuri, vacante de vis si intamplari de cosmar. Despre ce a facut unul si altul la viata lor. Despre viata bucurestenilor, despre traiul lor de zi cu zi, poate altadata. Sau niciodata.
Desemnarea candidatilor pentru Bucuresti a fost mai grea decat o facere cu forcepsul deasupra capului. Majoritatea partidelor au prapadit o caruta de bani pentru desemnarea candidatului cu sanse, cu notorietate si cu bonitate financiara. S-au comandat sondaje peste sondaje, pe orizontala, pe verticala, incrucisate, s-au consultat astrele, mersul planetelor si ascendentele lor in zodiacul chinezesc de rit vechi: strategii partidelor, cot la cot cu vrajitoarele, au deschis marea carte a destinelor, iar pentru o alegere inspirata au dat, in cele din urma, si-n in bobi si-n cafea. In final, au facut stafurile ce au facut si i-au ales pe cei plasati in toate combinatiile mai sus pomenite pe locul… doi! Asa a fost sa fie. Asa incat anuntarea principalilor protagonisti ai localelor de la Bucuresti nu limpezeste prea mult apele politicii de pe malurile Dambovitei. Cu Blaga si (mai mult ca sigur) cu Mitrea in prima linie a bataliei pentru Bucuresti, cursa electorala se anunta eminamente politica. Problemele Capitalei, cele care tin de gospodarirea orasului, belele acestuia vor figura doar sporadic pe la tocsouri, la gazete sau in discursuri. Altele vor fi “calitatile” candidatilor despre care se va vorbi pana la epuizare. Pentru ca atat despre dl. Blaga, cat si despre dl. Mitrea se poate vorbi pana vine seara. Doi oameni bogati, fiecare cu averile dar si cu scandalurile lor. Vasile Blaga posesor a doua terenuri, doua vile, masini, ba chiar si o motocicleta, actionar la opt societati, cu conturi bancare grase, ba chiar si cu fonduri de investitii, are, cum bine se vede, de toate. Dar n-are incotro si musai trebuie sa candideze. Nu mai e un secret pentru nimeni ca ambitiile dlui Blaga erau de a ajunge cel putin ceea ce a fost, adica ministru de interne, daca nu prim ministru in viitorul cabinet rezultat din alegerile generale. Asa incat functia de primar general pare a fi pentru domnia sa mai degraba o pedeapsa, decat o victorie.
Nici in tabara pesedista, lucrurile nu stau chiar bine. Acolo se duc lupte grele nu atat pentru nominalizare, cat pentru anihilarea dusmanului de clasa - cel care in toate sondajele a iesit pe locul intai. Este vorba de doctorul Sorin Oprescu. Acolo, cartile le face seful organizatiei PSD de Bucuresti, Marian Vanghelie, care, ajungand din candidat la primaria mare, candidat la primaria mica, nu se da inlaturi sa se spuna “Eu nu negociez cu nimeni, nici cu Miron Mitrea, nici cu Mircea Geoana, nici cu Ion Iliescu. Eu le pun conditii, nu ei mie”. Una din conditiile lui pare sa fie Miron Mitrea, a carui sustinere va fi probabil anuntata vineri la CEX. Actualul secretar general al PSD, si el un om bogat, numit de unii sindicalistul imburghezit, cu vila in Cotroceni, depozite bancare consistente, cu o impresionanta colectie de tablouri, obiecte de arta dar si de cult, Miron Mitrea este pentru PSD “a treia solutie”, iar pentru Vanghelie “planul B”. In fata acestei noi provocari, dr.Oprescu este decis sa plece din partid intr-o cursa solitara. El spune ca are deja oameni in transee si “voi face colecta publica pentru strangerea de fonduri“. Senatorul a precizat ca banii de campanie „nu vor veni de la Bobic“. “Mi-am deschis un cont la BCR, asa, sa fie deschis. Dupa ce iau hotararea ca voi candida, contul va fi operational”.
Despre Bucuresti si locuitorii lui, deocamdata tacere. Nu stiu ce isi doresc acum bucurestenii, pacaliti ori de cate ori au pus stampila pe cate un primar. Dar mi se pare ca nu e drept ca de asta data sa fie pus in situatia de a alege pe unul care nu isi doreste deloc aceasta dregatorie sau pe unul ajuns in lupta intamplator, ca moneda de schimb intr-un joc politicianist marunt si jignitor pentru electorat. Unul care nu stie cat costa kilul de ulei, dar iti poate spune ca pe apa pretul icrelor negre sau al kilogramului de somon. Bucurestenii nu merita un primar care atunci cand are nevoie de el trebuie sa dea o fuguta in Dubai sau pe Riviera Franceza. Care duce grija propriilor afaceri, ca si de bogatie trebuie sa ai grija, care n-a mers in viata lui cu “139”, caruia sutii nu i-au ciordit niciodata banutii de paine, care n-au cunoscut noroaiele Bucurestiului dupa o biata ploicica, care n-a mirosit damfurile de gunoi statut cu saptamanile sub ferestre, ci doar Chanel 5, care n-a asteptat in viata lui tramvaiul 47, si n-a ramas captiv cu orele in intersectiile marginase ale orasului acolo unde oamenii sunt convinsi ca politistii de la rutiera au disparut odata cu Ceausescu. Candidatii din acest an care se lupta pentru Primaria Capitalei n-au nici in clin nici in maneca cu Bucurestiul. Cel adevarat, nu cel despre care le vorbese stafful de campanie. Intotdeauna cu sfiala, uneori cu mila, nu de alta dar seful are mai tot timpul o zi grea si o intreaga lupta inainte si trebuie protejat. Ca sefu’i sef si-n campanie! Sau mai ales atunci.