Implinirea a 100 de ani de la nasterea lui Noica a fost celebrata, timp de doua zile, printr-o dezbatere publica la poalele parcului Borghese din Roma, in organizarea Cercului Noica condus de Sorin Lavric.
“Tratatul de ontologie” al lui Noica (volumul doi al “Devenirii intru fiinta”, 1981) i-a sedus pe universitarii italieni, care s-au intrecut intr-o disputa academica legata de traducerea cat mai adecvata a prepozitiei atat de dragi lui Noica, “intru”, in italiana. S-a distins, fireste, Solange Daini, traducatoarea “Devenirii intru fiinta”. “Se confirma o nuanta privitoare la posteritatea marilor filosofi: in urma lor nu ramane memoria operei sau vietii, ci cateva vorbe sau expresii care, substituindu-le gandirea, ajung sa strabata timpurile. De pe urma lui Noica va ramane negresit epopeea lui «intru»”, a conchis Sorin Lavric.
Receptarea filosofului roman in Italia este limitata la lumea universitara, unde mai multi savanti (Roberto Scagno, Marco Cugno, Lauro Grasii) s-au aplecat asupra textelor in romaneste ale lui Noica. In Italia, Noica este prezent prin patru titluri, “Sei malattie dello spirito contemporaneo” (Il Mulino, Bologna, 1993, traducere de Marco Cugno), “Pregate per il fratello Alessandro” (Il Mulino, Bologna, 1994, traducere de Marco Cugno), “Saggio sulla filosofia tradizionale” (ETS Pisa, 2007, traducere de Solange Daini) si “Tratato di ontologia” (ETS Pisa, 2007, traducere de Solange Daini). Ultimele titluri sunt cele doua parti ale “Devenirii intru fiinta”, pe care partea italiana, din ratiuni editoriale, a preferat sa le publice ca volume de sine statatoare.
Introducerea operei lui Noica in bibliografia Facultatii de filosofie de la Roma este un prim pas al integrarii acestuia in filosofia continentala, de care il despart atat anii de izolare comunista, cat si greutatea prin care autorii romani au fost tradusi in limbi europene dupa 1990. Constantin Noica, “prietenul de departe” al mult mai vizibilului pe plan european Emil Cioran, s-a nascut in Vitanesti-Teleorman, in 1909. Doctor in filosofie in 1940, cu teza “Schita pentru istoria lui Cum e cu putinta ceva nou”.
Intre 1949 si 1958, a avut domiciliu fortat la Campulung-Muscel, iar intre 1958-1964 a fost detinut politic. Si-a petrecut ultimii 12 ani din viata la Paltinis, judetul Sibiu, unde a creat o scoala informala de filosofie, pe principiul lui Leon Bloy, “Nu se stie cine da si cine primeste”. Aici a murit in decembrie 1987, fiind inmormantat la schitul din apropiere. “«Trece si asta» e una din cele mai curente vorbe romanesti. Neamul nostru ramane, pentru ca si el participa, in felul lui, la eternitatea fiintei”, scria Noica, vesnicul indragostit de “miracolul eminescian”, in “Pagini despre sufletul romanesc” (1944).
Dezbaterile colocviului de la Roma au fost moderate de Mihai Nasta, profesor la Université Libre de Bruxelles. Dezbaterea intitulata “Constatin Noica e la filosofia come salvezza”, s-a desfasurat sub egida Accademia di Romania, cu sprijinul si participarea Universitatii “La Sapienza” din Roma si a Forumului Intelectualilor Romani din Italia.