Doua carti, insumand peste 400 de pagini, au aparut la o editura din... Pascani si le semneaza un carturar autentic, purtat de-ale vietii valuri cand in Banat, cand in Capitala, cand in Bucovina: Leonard Gavriliu. Prima se intituleaza „Jurnalul anului revolutionar 1989” si cea de a doua, aparuta recent, „Aventuri pe Bega, Dambovita si la apa Sucevei” (dar si la Bahlui – am completa noi). Este vorba de un Jurnal inceput in 1961 si ispravit in 1990 – mai bine de 4 decenii in care a fost consemnat totul, incepand de la meniul cinei, continuand cu lecturile zilei, cu „visele kafkiene” si cu detalierea unor episoade erotice. Din punctul de vedere al evolutiei conceptiilor literar-politice ale autorului, este jurnalul unei dumiriri: se pleaca de la reprosuri la adresa celor ce prea „putin le pasa de socialism si comunism” (1961), spre a se ajunge la redactarea si difuzarea de manifeste impotriva regimului (1982) si la entuziasta salutare a „caderii sceleratului” (1989). Distingandu-se, daca nu ma insel, si o anume disjunctie cu talc intre comunism si ceausism. Am suspectat totdeauna jurnalele publicate in timpul vietii autorului de contrafacere si post-poleire. Aici nu cred ca-i cazul, fiindca ar fi fost „tunse” anumite rabufniri de-a dreptul proletcultiste ale tineretii. Lasate neatinse, fac si mai convingatoare evolutia unui carturar autentic, drumul cunoasterii caruia este jalonat de lecturi pentru care poate fi invidiat totdeauna si acum (in afara de cartile proprii, a publicat nu mai putin de 59 volume traduse din franceza, germana, engleza si italiana – de lecturi, ce sa mai vorbim!) De altfel, Gavriliu afirma ca „fictiunea in jurnal este o crima” si scrie nu pentru a-si diseca obsesiile, ci „pentru a salva ceva de la uitare.” Motiv pentru care amandoua cartile sunt de-a dreptul incomode, majoritatea personajelor ce le populeaza traiesc bine mersi si exista riscul sa-si descopere portretul modificat (fie in bine, fie in rau) fata de perceptia generala. De-a dreptul comica apare zbaterea pentru ocuparea postului de redactor sef adjunct (de ce nu si sef?) la o revista suceveana pe cat de visata, pe atat de inexistenta... Noi pete de lumina clipocesc pe imaginile disparutilor Traian Chelariu, Mihail Iordache, Const. Stefuriuc, Ioanid Romanescu, S. Baboi, I. Omescu, insotite de neplacute surprize de genul turnatoriilor la Securitate ale lui Lucian Valea, reproduse din dosarul obtinut de la CNSAS. In ambele volume, erosul este la mare cinste, ceea ce n-are cum sa ne mire in cazul unui exeget al lui Freud. Numai ca eroinele cu pricina fiind, acum, gospodine la casa lor, lectura le-ar putea aduce, pe langa soapta gadilitoarelor amintiri, niscaiva complicatii familiale, basca disconfortul detalierii publice a sedintelor de amor. Unii (Nina Cassian) nu se sfiesc sa procedeze, in jurnalul tiparit, la fel, altii inventeaza nume de cod, in vreme ce un Mircea Eliade, care si-a tinut cu scrupulozitate jurnalul din liceu pana-n ultima clipa, a evitat programatic orice referire la delicatul capitol... Gavriliu a lucrat la Universitatea suceveana pana cand „i s-a redus postul” (!), mai mult ca sigur ca urmare a manevrelor Securitatii, care i-a adus cea mai trasnita, mai ilogica si mai tampita acuzatie: Gavriliu ar fi pozat ilegal... prototipul masinii „Dacia”, aflat in probe la Gura Humorului, dupa care a vandut fotografia in Franta!! Acum, marele spion Gavriliu-002 traieste la Pascani, unde editeaza o revista literara (fara redactor sef adjunct). In aprilie, implineste 80 de ani. Sa-i uram cele cuvenite.