Nicolai Kardasev s-a apucat sa faca o clasificare a eventualelor civilizatii cosmice, in functie de energia consumata de fiecare; tipul I - civilizatii capabile sa controleze ansamblul resurselor planetei lor; tipul II - societati capabile sa utilizeze energia propriei stele si sa circule intre sistemele stelare; tipul III - civilizatii care isi folosesc galaxia proprie drept sursa de energie. Noi, terrienii, alcatuim o civilizatie de gradul zero - este de parere Michel de Procontal - si, daca va ganditi ca fiecare dintre civilizatiile din clasamentul lui Kardasev este de zece miliarde de ori mai saraca decat cea de pe treapta urmatoare, inseamna ca ne aflam jos, jos de tot in “inventarul” ratiunii. Care ratiune, sustin ganditorii de pretutindeni, obliga Homo sapiens sa devina Homo cosmicus, adica sa-si orienteze toate tendintele, toata politica planetara catre mersul spre stele. Or, din pacate, o data cu incheierea misiunilor Apollo, actiunea cea mai importanta a locuitorilor Terrei pare a fi lupta dintre democratii si republicanii SUA, singura care determina schimbari in politica terestra. Iar politica terestra actuala nu are in vedere Cosmosul. Totusi, cate ceva se mai intampla in ceea ce (inca) mai face NASA, cu ajutorul robotilor pe care ii construiesc, de fapt, militarii. Un asemenea robot, pe nume Deep Space, a avut o intalnire “istorica” cu un asteroid, pe nume Braille, de care DS-1 s-a apropiat la numai 15 km, i-a dat un ocol transmitand o cascada de date specialistilor de la Jet Propulsion Laboratory. Sonda Deep Space 1 nu si-a incheiat insa misiunea dupa desprinderea de Braille - la urma urmei nu a consumat decat 11 kg din cele 80 kg de combustibil de la bord -, ci isi continua voiajul cosmic, pregatindu-se de intalnirea cu doua comete. Cu DS-1 face trecerea din SF in stiinta motorul ionic: baterii solare furnizeaza energia care ionizeaza moleculele unui gaz (cesiu sau xenon), iar ionii sunt impinsi spre un “tun” care ii expulzeaza, formand jetul ce impinge racheta. Alte motoare posibile pentru rachetele secolului XXI ar mai putea fi, ne informeaza Michel de Procontal, cele cu propulsie nucleara (detonarea unei serii de minibombe cu hidrogen) sau cele fotonice (adevarate “panze solare”), care vor transforma navele in corabii cosmice, impinse de vantul solar, razele de soare; sistemul este, teoretic, lent, dar poate fi accelerat de catre un puternic fascicul laser, actionand de pe Luna. Numai cu asemenea motoare - adica renuntand la cele chimice actuale - vom putea dezvolta o agenda cosmica rezonabila pentru secolul acesta. In care agenda, Michel de Procontal vede deja functionand X-33 Venture Star, care ar putea inlocui navetele spatiale. Intre 2020 si 2050 vor avea loc mari misiuni spatiale intre Marte si celelalte planete ale Sistemului Solar, se vor construi baze permanente pe Luna si Marte, vor fi descoperite planete telurice ale altor stele. In partea a doua a secolului nostru va fi testat motorul fotonic, cu care astronavele viitoare se vor apropia de viteza luminii. Pentru ca in jurul anilor 2100 - indrazneste Procontal - sa fie lansate expeditii catre alte sisteme stelare, sa se puna bazele teoretice ale calatoriei prin culoarele de spatiu-timp si sa inceapa pregatirile pentru prima intalnire cu o civilizatie extraterestra, descoperita deja. Moment in care civilizatia noastra de tipul zero va fi facut deja pasi uriasi spre o civilizatie galactica de tip 1.