...Spionul galactic se invarte in jurul Terrei intr-o nava speciala – unul dintre OZN-urile care ne monitorizeaza – si incearca sa inteleaga cate ceva din metabolismul vietii rationale de pe Pamant – ma rog, nu foarte rationala, gandeste spionul, dar, oricum, stranie din cale afara, cu note de singularitate in intreg Universul locuit. Spionul galactic primeste si vizita unui sef, in aceasta povestire a lui Isaac Asimov (“What is this thing called love?”, aparuta la noi prin anii ’80 in celebrul “Almanah Anticipatia”, in traducerea regretatului Mihai Ionescu), iar superspionul galactic este siderat de afirmatia subalternului sau, aceea ca in “dezmatul de specii” de pe planeta de sub ei (afirmatie a spionului), inmultirea fapturilor rationale (ma rog...) se fac prin... echipe de doua persoane!... Care persoane colaboreaza intre ele – a observat spionul galactic urmarind emisiunile de televiziune terestre – dupa niste ritualuri si gesturi stranii, reproducerea, produsul intamplarii fiind descendentul in specie – sa nu-ti vina sa crezi, isi asigura el seful, asa ceva nu se mai intampla nicaieri in universul locuit!
Nu intru in toate amanuntele delicioasei povestiri – scrisa de Asimov pentru ... revista “Playboy” – si doar va informez ca oamenii de stiinta ai planetei spionate de cei doi galactici (care se dovedeste ca se inmultesc prin... “inmugurire”...) s-au apucat sa studieze serios fenomenul, “chestia asta numita dragoste”, cum spune Asimov – si au ajuns la concluzii care demitizeaza serios romantismul inventat de reprezentantii culturali ai speciei Homo sapiens. Pentru ca, ne demasca pe toti psihologul Gordon Gallup, cand Romeo si Julieta se saruta, un manunchi special de senzori din trupul ori creierul fetei masoara ph-ul si cantitatea de testosteron din saliva baiatului, dupa ce ochii si urechile ei calibrasera proportiile trupului si profunzimea vocii lui Romeo. Aici intra in actiune “computerul romantic” din creierul Julietei, alcatuit, se pare, din trei secvente. Minuscula zona ventral tegmentala este una, socotita de fiziologi drept rafinaria de dopamina, un complex de proteine responsabil cu placerea, rasplatind prin placere – o echipa condusa de universitarul J. Fisher a demarcat zona prin scanare cu rezonanta magnetica, iata, au spus fiziologii, cum se creeaza motivatia, dorinta, comportamentul de cuceritor in domeniul romantic. A doua “masinarie” cerebrala functionand in romantism este asa-numitul nucleus accumbens, care functioneaza secretand dopamina, serotonina si oxitocina – mai ales ultima fiind raspunzatoare de teribil de puternicul sentiment al maternitatii (vedeti cum se leaga lucrurile, cat de dibaci sunt conectate momentul de romantism initial, legat de dopamina si cel al adevarului, in care se exprima oxitocina?). In sfarsit, a treia, ceea ce se numeste caudate nuclei (traduc prin: nucleii caudali), situate in cele doua zone temporale ale creierului, mecanismul care induce... dinamica gestului romantic. Deci tehnologii usor de inteles si teribil de complicate in acelasi timp, care fac ca Julieta sa-l calibreze, de mii de milenii, pe Romeo, sa-l ademeneasca (eventual, sa-l respinga), pentru un tel clar, simplu, perfect vizibil: acela de perpetuare a speciei. Ceea ce inseamna o uriasa raspundere in acest mirific “proiect ADN” al evolutiei universului pana la aparitia observatorilor evolutiei Universului – caci, sa nu uitam, nu doar expulzarea fatului din uter dupa
9 luni inseamna capatul “romantei”, ci si anii care urmeaza, de crestere, educare, asezare a vulnerabilei fapturi nascute din “tandreturile” initiale pe drumul sau de membru al speciei Sapiens sapiens. Ceea ce, dincolo de superbele “trucuri” ale circovolutiunilor Romeo-Julieta-ene nu este de ajuns. De aici incolo intervin mecanismele sociale – si iata-ne, acum, pe Pamant, 6.650.000.000 de pamanteni, produsi ai romantismului, serotoninei, dopaminei, oxitocinei.
...Ca tehnologia o fi locala, ca o fi universala – nu ma pot exprima. La sfarsitul inspectiei din povestirea lui Asimov, superspionul galactic isi retrage subalternul din zona pe care o avea acesta si il pedepseste, retrogradandu-l si trimitandu-l acasa. Asa destrabalare, considera el, asa dezmat de specii nu sunt posibile in regnul rational, drept care numai un creier pervertit de emisiuni la televizor, ca al spionului sau, poate inventa asemenea bazaconii, de neinteles in Univers.
...Dar noi, urmasi ai intamplarii romantice dintre un Adam si o Eva primordiala suntem aici – si nu putem decat sa multumim “proiectului ADN” ca ne-am nascut, slava Domnului, pe o planeta in care convietuiesc, in permanent si minunat razboi al sexelor, fapturi care au doar o mica diferenta, la unul din cromozomi: xx o fata si xy un baiat.
...Casa de piatra pentru toti Romeo si Julietele din toate viitorurile lui Homo Sapiens...