Daca in anii ’90, Atlantykron era o tabara de creatie SF, in anii 2000, manifestarea s-a transformat in Academie de Vara multidisciplinara. Au fost voci care au criticat marea metamorfoza, sustinand ca astfel a fost tradat genul SF. Poate ca sunt extrem de subiectiv, numarandu-ma printre organizatorii evenimentului, dar nu consider ca este vorba de o tradare, ci de o evolutie absolut necesara. Si sa explic de ce... Anii ’90 au reprezentat o perioada (inca) boema, cand tehnologia nu patrunsese atat de mult in casele si, pana la urma, in... mintile noastre. Atunci, participantii la primele editii ale taberei de SF aveau la indemana doar un pix si o hartie pentru a arata tot ce pot la concursurile zilnice de proza, respectiv de un creion sau carbune pentru a-si incerca norocul la concursurile ad-hoc de grafica. Programul era la fel de... boem. Marea majoritate a manifestarilor se derulau intr-un mod liniar. Era vremea cenaclurilor de noapte, la foc de tabara, si a activitatilor pana in zori de zi. Practic, timpul curgea altfel pentru ca traiam alte vremuri. Inca nu aveam internet, multe posturi TV, telefoane mobile. Inca se scria (bine sau prost, dar fiecare fan se simtea dator sa aiba si incercari literare). Si, ce e si mai important, inca SE CITEA. Au venit anii 2000. Marea transformare (inceputa cu mai mult timp in urma, si o sa intram in amanunte) a fost determinata de euROcon-ul din 2001, o manifestare reusita, dar, din pacate, caracterizata prin lipsa fanilor straini. De vina a fost si alegerea tarzie a insulei ca loc de desfasurare a Conventiei Europene (initial, gazda manifestarii trebuia sa fie orasul Calarasi insa, din pacate, „actorul” principal a plecat dintre noi in urma unui accident stupid). A fost o sansa pentru Atlantykron. Promovarea a inceput cu 6 luni inainte de debutul euRocon-ului si era clar ca in aceste conditii nu ar fi venit multi participanti straini. Cine s-ar fi aventurat pe o insula, intr-o tara (aproape) necunoscuta? Printre invitatii de onoare de atunci s-au numarat scriitorii Norman Spinrad (la acea vreme, presedintele Asociatiei Scriitorilor Profesionisti de SF si Fantasy, desi este stabilit de multi ani la Paris) si Joe Haldeman. Alaturi de acestia, geneticianul britanic Jonathan Cowie si realizatorul Discovery Channel, Barry Shaverin. Incepand cu acel euROcon, Atlantykron a devenit oficial Scoala de vara. Partea de stiinta s-a dezvoltat mult, a existat conexiune internet pe insula prin satelit, au aparut ateliere care se desfasurau concomitent. Si a fost adoptat un program strict, care incepea la 9 dimineata si se termina dupa 12 noaptea. Chiar si organizatorii au inceput sa aiba sedinte zilnice, la ora 9 dimineata. Deci, adio vremuri boeme! Dar secolul XXI apartine pragmatismului, iar cine nu se conformeaza, va avea de pierdut. Pana si marii scriitori profesionisti de SF au un program strict. Imi aminesc ca un invitat al Atlantykron-ului din 1999, regretatul scriitor american Robert Sheckley, adus pe insula de scriitorul italiano-roman Roberto Quaglia, ne-a marturisit ca scria la o nuvela chiar in timpul deplasarii din Romania. Inainte de a ajunge pe insula terminase cateva pagini, si se spune ca a scris ceva chiar si pe Atlantykron, in timp ce se odihnea. Transformarea Atlantykron-ului reflecta si transformarea societatii in care traim. Iata care ar fi principalele etape ale acestei evolutii. Cred ca este necesar un scurt istoric, pentru ca merita... Atlantykron reprezinta un fenomen unic in lume si o spun cu toata raspunderea, pentru ca am avut ocazia sa vizitez multe tari, sa cunosc multi oameni si sa particip la multe evenimente de tot felul, si nicaieri nu am intalnit ceva similar.