Un domn, Thomas M. Kastigen, a avut ideea sa calculeze cata apa dulce absoarbe fiecare produs fabricat de noi, fiecare leguma din gradinile noastre, dar si fiecare animal care traieste pe langa noi, intru bunastarea noastra. A numit aceasta apa necalculata pana acum drept apa virtuala – si ne-a atras atentia – intr-un fel de manifest din respectata revista “Discover” – ca trebuie sa o includem in calculele noastre… mai ales ca nu e multa, dimpotriva, si ca, pe masura ce ne inmultim (6,6 miliarde, acum) vom inghiti tot mai mari cantitati de apa virtuala.
Inainte insa de a va ajuta sa plonjati in deliciul virtualei H2O, va informez ca doar 2% din apa Terrei este dulce, restul de 98% insemnand apa sarata a oceanelor si marilor (pe care inca nu putem sa o desalinizam eficient – poate asta sa fie una din sarcinile inginerilor de maine?) si, la o tentativa de a o inventaria, ajungem la cca. 43.597 kilometri cubi de apa, deci la 43.597.000 miliarde de litri (cum or fi calculat-o, Doamne?) din pretiosul lichid. Din care noi consumam anual, ne informeaza Kastingen, circa 1.244.674 litri – mai bine de 1,2 tone de apa pentru fiecare om de pe planeta. Sud-americanii isi permit sa consume mai mult (cam 30% din rezervele de apa dulce planetare), cei din Asia Pacifica au 17 %, Nord-americanii 15% etc., cei mai saraci fiind locuitorii Africii Centrale (4%), Europei de Rasarit (2%), ai Africii de Nord (3%).
Thomas M. Kastigen isi incepe raportul despre apa virtuala cu o constatare surprinzatoare: ca sa va dati seama cata apa dulce include un produs alimentar, va informez ca daca nord-americanii ar bea, zilnic, doar cu o ceasca de cafea mai putin, am economisi, anual, 2 galoane, adica 7,58 litri de apa pentru fiecare din cei 1,1 miliarde de terestri care nu au acces la apa proaspata! Si iata acum cateva dintre consumurile pentru dieta normala medie a locuitorilor planetei Pamant. Incepem cu cafeaua, la care socotim nu numai cata apa punem in ceasca, ci si de cata este nevoie pentru a creste 1 kg de boabe de cafea: 140,23 l! Pentru un mar e nevoie de cam jumatate din aceasta cantitate, o banana cere 102,33 litri, pentru 1 kg de grau cheltuim 1.175 litri, de cinci pana la zece ori mai mult pentru 1 kg de carne (!) Iar la produse industriale doar doua calcule: o pereche de pantofi inghite 166.76 l (!!), o foaie de hartie doar 11,4 l. Din tot ce facem in fabrici si crestem in gradini, livezi si pe ogoare noi risipim sau pierdem pe drum (in transport si inmagazinare) intre 30% si 50% din apa virtuala, ne spune Thomas M. Kastigen, care incheie cu o informatie incurajatoare: urmare a semnalelor trase in educatia planetara (scoala, mass-media) in ultimii ani se observa o mai mare atentie in manipularea apei, cu un solid 5% economie in apa cheltuita in agricultura si in industria alimentara.
… Nu intru in alte amanunte, in acest recviem pentru apa dulce, nu mai este necesar sa desenez si o geografie a apei, pentru a se vedea ca, pana si la apa, cei saraci (Africa, de pilda, chiar India) au mai putin decat Occidentul, ci inchei doar lamentandu-ma ca Homo Faber, respectatul inginer al planetei inca nu a rezolvat, nici macar pentru acest inceput de al XXI-lea veac, cele doua mari probleme ingineresti ale apei. Una este aceea a desalinizarii, cum am mai spus-o (pentru ca doar cateva mici state petroliere si-au permis pana acum construirea costisitoarelor instalatii de desalinizare. A doua: proiectarea si realizarea de retele urbane paralele pentru apa de baut si apa industriala. Plus tendinta de a economisi ori a recupera si recicla apa, din locuinte individuale, dar si din cladirile pe care arhitectii le proiecteaza tot mai ecologice – ne pot deci da speranta ca pe planeta albastra nu se va instala setea, pentru miliarde de pamanteni care vor veni.