M-am intors, acum doi ani, de pe o alta planeta. Fusesem invitat la „Euroscience 2004”, manifestare reunind cercetatori, administratori si jurnalisti de stiinta, la Stockholm, in capitala Suediei, o tara atat de avansata in civilizatia lui Homo sapiens incat prima propozitie a acestui capitol se justifica pe deplin (cu o singura subliniere, dincolo de care voi parasi Scandivania: in Suedia nu domneste capitalismul ultraliberal ci, mai degraba, un fel de socialism adaptat la economia de piata).
Asadar, „Euroscience 2004”, suma de colocvii si ateliere, nu voi intra in detalii, voi spune doar ca teza principala a celor 2.000 de participanti a fost aceea ca Uniunea Europeana trebuie sa ajunga din urma SUA in cercetarea stiintifica si ca laboratoarele europene vor avea nevoie, in 2010, de inca 700.000 de cercetatori, pe care, deocamdata, nu stim de unde sa-i luam!...
... Pai, poate, din Romania, Bulgaria, Polonia, Serbia, Ungaria - daca conditia lucratorului de stiinta, a universitatilor care „construiesc” capitalul social specializat pentru cercetare - deci absolventi ai Almei Mater inteligenti, capabili, usor de profesionalizat - va fi schimbata de politica locala. De aceea si randurile de fata, de aceea si pledoariile mele permanente - caci drumul catre colonizarea planetei Marte este o metafora pentru orizonturile spre care trebuie sa se indrepte Europa, leaganul civilizatiei Sapiens. Mai raman putin pe planeta Suedia ca sa va spun ca o tanara doamna pe nume Lene Vestergaard Hau ne-a aratat cum a incetinit ea fotonii unei raze de lumina, de la 300.000 km/secunda, cum se intampla in natura, la numai... cativa metri pe secunda, cum se petrec lucrurile in laboratorul ei, cand fotonii trec printr-un mediu de gaz racit pana aproape de zero grade Kelvin, adica -237 grade C. Va mai anunt, cu mare bucurie, ca junele chimist Mihai Barboiu, cercetator la Institutul European al Membranelor din Montpellier, a obtinut un premiu in valoare de 2.500.000 euro (!), cu care trebuie sa-si organizeze un centru de cercetari pentru membrane, sa angajeze acolo inca doi-trei tineri, sa faca munca stiintifica, spre propasirea Europei. In sfarsit, tot de la „Euroscience 2004” vin cu cateva date statistice privind numarul de cercetatori la milionul de locuitori, un indice care semnaleaza gradul de progres in care o tara este implicata (sau nu): Japonia - 5.206, SUA - 4.006, Rusia - 3.464, Europa (Centrala si de Est) - 1.280, China - 564, media mondiala fiind de 876 de savanti la 1.000.000 de sapiensi. Si inchei cu o cifra optimista: numarul de articole stiintifice scrise in colaborare - caci stiinta si tehnologiile sunt inevitabil globalizante - a crescut constant, cu 50% pe an, cel putin intre 1987 si 1997, trendul ramanand aproape acelasi si in anii urmatori!
Iar acum plec spre Marte, insotit de Robert Zubrin, autor (impreuna cu Richard Wagner) al cartii „The case for Mars” - in traducere: „Cazul Marte”, o fac acum starnit de initiativa profesoarei Catalina Nicolin, de a porni, concomitent, un grupaj in revista „Stiinta si Tehnica” dar si un program pentru toate scolile Romaniei, sub genericul „Europe calling Mars“ (pe care eu l-am tradus ca in titlul subcapitolului). Deci, Zubrin, care ne propune urmatoarea „agenda martiana“:
• In august 2006, declara, o racheta in mai multe trepte ar urma sa fie lansata (n-a fost! - n.a.) de la Cape Kennedy, impinsa de 4 motoare de naveta si 2 boostere (rachete ajutatoare). Rupe lanturile gravitatiei, isi decupleaza, unul dupa altul, motoarele-rezervor si pleaca spre Planeta Rosie, purtand la bord un ERV, adica un Earth Return Vehicle, vehiculul cu care un echipaj din viitor va face... drumul inapoi, pe ruta Marte-Terra. Mai sunt, la bordul acestei rachete automate: un mic reactor atomic montat pe un fel de camion, o mica uzina chimica (dotata cu compresoare, ea va fabrica, pe solul lui Marte, cele 96 tone de metan-oxigen necesare), o magazie de alimente, un rezervor de apa, un altul continand 6 tone de hidrogen lichid, cateva rovere (mici vehicule de cercetare).
• Februarie 2007. Calatorind cu viteza de 27 km/sec., ERV-ul ajunge langa Marte dupa sase luni de voiaj, se inscrie pe o orbita circummartiana, pentru ultimele controale, apoi se parasuteaza spre solul roscat, pe locul ales de viitorii martieni. Din nava ies toti robotii, se conecteaza intre ei, se porneste motorul atomic, demareaza uzina chimica, cea care va „suge“ aer martian, il va procesa si va fabrica H2, CH4 (metan) si apa, pe care le va stoca in rezervoare. Substantele vor fi folosite de oamenii care vor veni pe „santier“ dar si, cum spuneam, drept combustibil pentru un zbor urmator.
• Septembrie 2007. Sub strict control terestru, actiunea „santierul Marte“ s-a incheiat, sunt asteptati reprezentantii speciei umane, doar cativa roboti-cercetasi se invart in jurul santierului, inspectand solul, subsolul, atmosfera – si transmitand automat datele acasa, pe Terra.
• Octombrie 2007. Decoleaza astronava cu echipaj uman (n-o va face, din pacate... - n.a.), adapostit intr-o cabina speciala, cilindrica (cu diamentrul de 8 m si inalta de 5 m), care va fi depusa pe suprafata lui Marte cu cei 4 oameni cu tot. La bord se gaseste insa si un alt ERV, vehicul de „naveta“ Marte-Terra, pentru o expeditie viitoare.
• Aprilie 2008. Intr-un moment cand Romania este deja membra a Uniunii Europene - deci implicata in tot felul de proiecte stiintifice – si dupa 6 luni de zbor, cei patru neo-martieni ajung pe Marte, amartizand, se spera, exact pe amplasamentul „santierului martian“. Isi instaleaza „locuinta“, verifica toate instalatiile, controleaza primul ERV, se pun pe munca. Ce de-al doilea ERV va fi parasutat cam la 800 km de primul, ca piatra de temelie a celui de-al doilea oras martian.
• Septembrie 2009. Dupa 18 luni de viata martiana, timp in care s-au aflat in permanent contact cu Pamantul, creand, acasa, emotia si tulburarea necesare exodului spre Marte, cei patru ingineri-astronauti se urca in ERV-ul din curtea lor, in „locuinta“ cu care au venit (Robert Zubrin ii da si un nume, „Beagle“, exact ca acela al corabiei care l-a purat pe Charles Darwin in celebra calatorie de descoperire a originii si evolutiei speciilor). Folosesc combustibilul prelucrat din aerul martian, combinandu-l cu hidrogenul adus de acasa si isi vor petrece urmatoarele 6 luni pe nava, procesand datele culese de rovere si aparatele de pe „santier“. Vor fi primiti acasa cum se cuvine, ca mari eroi ai culturii si civilizatiei Omului.
• Mai 2010. Un al doilea echipaj uman a ajuns la baza „Marte II“, in habitaclul-locuinta de tipul primului si carand cu ei un al treilea ERV, care se va instala la cateva sute de kilometri. Acolo va fi „Marte III“, spre care se va indrepta, peste cateva luni, un alt echipaj uman.
• S.a.m.d. De aici incolo „actiunea Marte“ intra in rutina speciei umane, la fiecare doi ani o noua astronava carand spre planeta vecina: un echipaj, o casuta pentru echipaj, un ERV, un motor nuclear, cateva rovere si aparatura stiintifica.
... Iar cativa voiajori celesti vor decide, la un moment dat, sa nu-si mai paraseasca orasele lor. Raman pe Marte, acasa la ei.
Incapatanarea umana fiind fara margini, Marte va pati ceea ce a patit dublul continent America: se va incarca cu pamanteni, care vor deveni martieni, isi vor cere independenta, prin 2400-2500 e.n., vor lucra, vor inventa, vor calatori, vor cerceta, vor iubi, se vor inmulti - zbuciumata specie umana. Romania, spuneam, va fi, in acele vremi, membra cu drepturi depline a U.E. Iar Uniunea Europeana va fi, dupa 2010, la fel de puternica in stiinte si tehnologii, sper eu, ca si America, Rusia, China si Japonia. Deci si in tehnologiile spatiale. Deci si in implicarea in aventura martiana. De aceea randurile mele – si paginile care urmeaza. Pentru ca ideile martiene sa se strecoare in mintile tinere ale poporului meu. Pentru ca tinerii si copiii sa capete cat mai repede constiinta faptului ca sunt europeni, ca au, acasa la ei, scoala buna si ca drumurile spre orizonturile viitorului trec prin stiinte si tehnologii, prin invatare, prin carte. Drum bun spre Marte, martienilor mei de acasa, si fie ca visul din aceste pagini sa va fie, pentru cat mai multi dintre voi, tel in viata. Ca peste 4-5 decenii, un pamantean din Slobozia sau din Zalau, sau din Oltenita, sau din Simleul Silvaniei sa poata forma un numar, la un simplu telefon celular, iar de la baza „Marte“ I, II, III... o voce sa-i raspunda, in limba lui Eminescu: Da, tata, da mama, sunt la munca, sunt bine, sanatos, ceea ce va doresc si voua...