Criza gazelor, care incepuse sa capete o anvergura europeana, revine la parametrii ei initiali, cei ai diferendului ruso-ucrainean. E greu de spus ce e mai greu de rezolvat: ecuatia Rusia-UE sau Moscova-Kiev. Ambele complicate, ambele cu impact direct si asupra Romaniei.
De maxim interes pentru romani, in acest vacarm de la inceput de an, este, insa, in mod indiscutabil, atitudinea premierului Vladimir Putin, felul in care pozitioneaza el Romania in problematica energetica. Iar in aceasta privinta, dincolo de speculatii, avem doar doua lucruri certe: convorbirea telefonica Putin-Basescu si raspunsul dat de premierul rus unui corespondent al televiziunii romane.
Dar despre convorbire nu stim, din surse oficiale mai nimic. Doar ca, de pilda, presedintele Romaniei a ridicat problema eliminarii companiilor intermediare. Nu stim daca premierul rus i-a promis atunci acest lucru, dar a doua zi a declarat, public, scurt, clar: “Suntem de acord sa trecem la relatii directe (de livrare a gazelor), cu companiile de stat”. Ceea ce poate insemna foarte mult pentru Romania. Si daca exista vointa politica, se poate deja incepe intrucat dintre contractele cu cei doi intermediari prin care importam gaze din Rusia (WIEE si Imex), unul expira chiar in acest an, iar celalalt peste vreo trei ani. Asadar, un prim gest de bunavointa din partea premierului Putin.
Si mai sunt, in principiu, inca doua: Rusia nu se opune participarii Romaniei la South Stream, Rusia nu intentioneaza sa torpileze proiectul Nabucco. Deci (iarasi, in principiu) liber din partea Moscovei. Numai ca diavolul nu se ascunde in principiu, ci in detalii.
Proiectul South Stream a fost lansat inca din 23 iunie 2007, Rusia a ofertat Romania, raspunsul Bucurestiului a intarziat multa vreme, negocierile ruso-romane au demarat pana la urma si sunt in curs, iar toti ceilalti parteneri europeni la proiect s-au inteles deja cu Rusia (mai nou Serbia, iar Bulgaria oricum n-are incotro). Deci Romania e cea care trebuie sa faca prima miscarea.
Proiectul Nabucco este, insa, un fel de basm cu cocosul rosu, iar Rusia stie acest lucru, de asta n-are nimic impotriva. De unde gaz pentru Nabucco? Azerbaijanul, chiar daca ar vrea sa-l livreze, nu are suficient. Alte state central-asiatice vand mai totul Rusiei si Chinei, de gazul iranian partenerilor iranieni le e cam frica sa se apropie ca sa nu supere America. Apoi, cine ar putea finanta un proiect faraonic cum este Nabucco, inca nu se stie.
Pana aici, rezumand, trei gesturi favorabile ale lui Putin. Mai ramane o singura chestiune de lamurit, cea pe care s-a napustit toata presa romana pentru a broda pe seama ei tot felul de parascovenii. La conferinta de presa, Putin a spus: “Am si o contraoferta pentru Romania, care este greu de refuzat... Transmiteti, va rog, presedintelui Romaniei – tot volumul de gaz anual destinat pentru consumul Ucrainei suntem de acord sa-l vindem companiei de stat din Romania, iar voi sa-l vindeti mai departe Ucrainei... E buna oferta? Sper ca ati consemnat!”.
Aha, s-au grabit sa comenteze redutabilii analisti, Putin glumeste pe seama Romaniei, ne persifleaza, face ironii etc. “Putin ii raspunde ironic lui Basescu” – suna un titlu. Ironia e clara, dar cine e vizat? Basescu? Romania? Intr-un fel poate da, pentru oricat de “buna” ar fi oferta, Romania nu i-ar putea face fata, tehnic vorbind, iar ca sa faca pe intermediarul intre Rusia si Ucraina, pe gaze, chiar ca ar fi comic. Ironia lui Putin vizeaza, insa, mai degraba Ucraina. O putem interpreta si asa: negociati voi cu Ucraina, faceti afaceri cu ea, si o sa vedeti in ce intrati. “Problema legata de tranzitul prin Ucraina va fi durerea de cap a Romaniei sau a altor tari” – observa chiar un politolog de la Kiev, Vladimir Kornilov.
Acestea fiind spuse, un singur lucru ar mai fi de elucidat. Premierul Putin nu parea prea deconectat la conferinta de presa, era chiar iritat (ca sa nu spunem enervat). Din ce cauza? A Ucrainei, in orice caz. Dar si din cauza Romaniei? Raspunsul si-l poate da fiecare. Eu imi amintesc, insa, ce povestea odata Gorbaciov. Am primit o scrisoare de la un tovaras dintr-o republica unionala, spunea el. Si imi scria: Stimate Mihail Sergheevici, v-am vazut la televizor cam incruntat, cam suparat. Sa stiti ca un secretar general al partidului nu are voie sa se enerveze.
Dar un premier al Rusiei? Are voie sa se enerveze? Sau doar sa glumeasca?